Un omuleț la mine-n pat

Am început să scriu această poezie acum vreun an, când omulețul din patul meu era un ghemotoc grăsuț și pufos, cu miros dulce de lăptic, știrbișor și cu băluțe. Am terminat-o astăzi, deși nu e foarte lungă, când omulețul e ceva mai mare, mai lung și cu o privire de ștrengar și cu mulți dințișori.ContinuăContinuă lectura „Un omuleț la mine-n pat”

Dormi, bebe, dormi…

#amintiri În primele luni de viață, David dormea în reprize de câte o oră jumătate-două, și ziua, și noaptea. Stătea treaz tot cam atât între somnuri. Mi-a fost destul de greu, dar cu ajutorul bunicii lui paterne, în prima lună am reușit s-o scot la capăt cât de cât. Știu că număram câte ore adunateContinuăContinuă lectura „Dormi, bebe, dormi…”