Am început să scriu această poezie acum vreun an, când omulețul din patul meu era un ghemotoc grăsuț și pufos, cu miros dulce de lăptic, știrbișor și cu băluțe. Am terminat-o astăzi, deși nu e foarte lungă, când omulețul e ceva mai mare, mai lung și cu o privire de ștrengar și cu mulți dințișori.ContinuăContinuă lectura „Un omuleț la mine-n pat”